Aditie de os - Pret - Recuperarea dupa aditia de os
Pierderea dinților generează o serie de modificări structurale profunde la nivelul osului alveolar. În lipsa stimulării mecanice transmise prin rădăcina dentară, osul maxilar sau mandibular suferă un proces de resorbție progresivă, care afectează atât volumul, cât și densitatea sa. În timp, creasta alveolară (porțiunea de os care susține rădăcinile dinților) își pierde forma, consistența și capacitatea de a susține un implant dentar în condiții funcționale și estetice optime. Adiția osoasă, efectuată când există un deficit osos care nu permite susținerea unui implant în condiții sigure, reprezintă o etapă indispensabilă în reabilitările orale complexe.
Ce este adiția osoasă (augmentare osoasă)?
Adiția osoasă (augmentare osoasă) desemnează procedura chirurgicală care vizează refacerea, cu ajutorul materialelor biologice compatibile sau a fragmentelor osoase recoltate, a volumului osos pierdut din zona maxilarului sau mandibulei. Scopul procedurii este reconstrucția dimensiunilor verticale și orizontale ale crestei alveolare, pentru a permite inserarea unui implant dentar într-un suport solid și stabil.
Ce este resorbția osoasă?
Resorbția osoasă reprezintă procesul fiziologic sau patologic prin care țesutul osos este degradat și înlocuit fie cu țesut fibros, fie cu alt tip de structură, în funcție de contextul biologic local. În sfera oro-maxilo-facială, fenomenul apare frecvent după extracții dentare, în absența unei reabilitări rapide, deoarece osul alveolar devine inactiv biomecanic în lipsa stimulării transmise prin rădăcina dentară.
Când este indicată adiția osoasă?
Adiția osoasă este recomandată în situațiile în care evaluarea imagistică evidențiază pierderi de volum osos ce nu permit inserarea unui implant dentar în condiții biomecanice și biologice sigure. Principalul factor care determină necesitatea augmentării este pierderea osoasă secundară pierderii dinților, fenomen frecvent întâlnit în rândul populației adulte. În absența dinților naturali, osul alveolar nu mai primește stimuli funcționali, ceea ce conduce la resorbție progresivă și la remodelare defectuoasă a crestei.
Un aspect relevant este prevalența ridicată a edentației în rândul vârstnicilor: aproximativ 65% din populația globală cu vârsta peste 65 de ani nu mai deține o dentiție completă. Adiția osoasă devine necesară în scopul refacerii structurii osoase pentru a permite reabilitarea prin implanturi dentare, atât din punct de vedere funcțional, cât și estetic.
Alte cauze ale resorbției osoase
Pe lângă pierderea dinților naturali, care reprezintă cauza principală a atrofiei osoase alveolare, există și alți factori care pot accelera degradarea structurii osoase. Resorbția osoasă se poate manifesta ca răspuns la inflamația cronică, traumatisme, procese infecțioase sau modificări fiziologice legate de vârstă. Printre cauzele frecvent întâlnite se numără:
- – boala parodontală (determină pierderea progresivă a osului alveolar);
- – fumatul (fumătorii sunt de aproximativ 5 ori mai predispuși să dezvolte parodontoză, în comparație cu nefumătorii);
- – traumatisme la nivelul maxilarului;
- – granulom dentar (infecție cronică de origine endodontică, localizată la vârful rădăcinii dentare);
- – înaintarea în vârstă (determină scăderea masei osoase și reducerea densității trabeculare, cu predispoziție crescută la atrofie în lipsa reabilitărilor protetice corecte).
Dacă și tu întâmpini o astfel de problemă, discută cu un medic dentist. Tratamentul început devreme poate preveni numeroase complicații potențiale.
Știați că: Fumătorii sunt de aproximativ 5 ori mai predispuși să dezvolte parodontoză, în comparație cu nefumătorii.
Tipuri de adiție de os
Adiția osoasă poate fi realizată prin utilizarea unor materiale de diferite origini, fiecare cu proprietăți biologice, mecanice și imunologice specifice. Principalele categorii includ grefele autologe (provenite de la pacient), alogene (provenite de la donator uman), xenogene (provenite de la alte specii) și aloplastice (materiale sintetice).
Adiție de os xenogrefă sau heterogrefă
Grefele xenogene se obțin din os animal, în special os bovin sau porcin, supus unor procese de deproteinizare și sterilizare, care elimină complet componentele celulare, păstrând structura minerală. Acțiunea lor este predominant osteoconductivă, oferind suport fizic pentru formarea osului nou, dar fără activitate osteoinductivă sau osteogenică proprie. Xenogrefele se utilizează frecvent în sinus lift, reconstrucții vestibulare sau în combinație cu alte tipuri de grefe.
Adiție de os aloplastă
Materialele aloplastice sunt produse sintetice, fabricate în laborator, cu structură și compoziție concepute pentru a imita proprietățile osului uman. Materialele aloplaste nu conțin componente celulare și nu prezintă risc de transmitere a infecțiilor sau de reacții imunologice. Se folosesc în defecte moderate, în special acolo unde se dorește predictibilitate și o biocompatibilitate crescută.
Adiție de os autogrefă
Autogrefa se referă la procedura medicală prin care osul propriu al pacientului este prelevat dintr-o anumită zonă (numită „sit donator”) și transferat către zona care necesită reconstrucție osoasă. Autogrefele conțin celule osteogene viabile, matrice minerală nativă și factori de creștere endogeni. Integrarea este rapidă, iar rezultatul final prezintă densitate superioară. Adiția de os autogrefă se recomandă în defecte extinse, unde se urmărește regenerare osoasă de înaltă calitate.
Adiție de os alogrefă
Alogrefele sunt obținute din țesut osos uman recoltat de la donatori, procesat și conservat în condiții stricte pentru a elimina antigenicitatea și a asigura siguranța microbiologică. Alogrefele nu implică o a doua intervenție și se integrează într-un interval mediu de timp. Sunt utilizate frecvent în combinație cu alte grefe sau factori de creștere, în special în defecte moderate sau când condițiile pacientului fac contraindicată recoltarea de os autolog.
Ce rol are adiția de os în pregătirea implantului dentar?
Adiția de os permite refacerea dimensiunilor crestei atrofiate, deci face posibilă ancorarea ulterioară a unui implant dentar. Lipsa adiției osoase în cazurile cu defecte moderate sau severe determină inserarea implantului în poziții compromise, ceea ce afectează rezistența în timp a întregului ansamblu protetic. Pentru a știi dacă ai nevoie de o adiție de os sau de alte proceduri, programează-te aici pentru a afla de ce ai nevoie.
O curiozitate istorică subliniază ideea existenței implanturilor dentare și posibil și a adiției osoase încă din antichitate: în anul 1931, în Honduras, arheologii au descoperit mandibula unei femei aparținând civilizației mayașe, datând din jurul anului 600. În acea mandibulă, trei dinți lipsă fuseseră înlocuiți cu fragmente de scoică, sculptate anatomic. În jurul implanturilor, cercetătorii au remarcat creșteri osoase, ceea ce probează faptul că structurile protetice erau funcționale și integrate biologic.
Etape intervenție
Adiția osoasă urmează un protocol strict, structurat în mai multe etape, fiecare etapă cu o importanță funcțională și biologică pentru obținerea unui rezultat stabil și durabil.
Consultația inițială
Consultația presupune o analiză clinică și imagistică detaliată, cu scopul de a evalua volumul osos existent, starea gingivală, istoricul medical al pacientului și eventualele contraindicații sistemice sau locale. Dacă se optează pentru efectuarea tratamentului în clinica Upgrade Dental, nu va fi necesară deplasarea într-un centru extern de imagistică, clinica dispunând de echipamente imagistice avansate, inclusiv computer tomograf și scanere intraorale.
Pe baza datelor clinice și imagistice, medicul stabilește tipul grefei necesare, tehnica chirurgicală și durata estimată a perioadei de vindecare. Etapa include și discuții referitoare la planul de tratament, opțiunile protetice ulterioare și instrucțiunile preoperatorii. Dacă te-ai decis asupra tratamentului, programează-te completând formularul de aici.
Intervenția chirurgicală
Procedura de adiție osoasă se efectuează cu anestezie loco-regională sau, în cazuri selecționate, cu sedare conștientă. După realizarea inciziei și decolarea lamboului, chirurgul pregătește osul receptor prin decorticare, pentru a stimula sângerarea și inițierea procesului de neoformare osoasă. Grefa osoasă se aplică în zona defectului și se stabilizează cu ajutorul unor membrane de colagen sau materiale de fixare resorbabile ori titanice. După aplicarea grefei, se realizează sutura cu fire atraumatice.
Vindecarea și integrarea
După intervenție, urmează o perioadă biologică de vindecare în care grefa aplicată este invadată de vase sanguine noi, iar celulele osteoprogenitoare încep procesul de osteogeneză. Inițial se formează un țesut conjunctiv vascularizat, care ulterior se mineralizează și se transformă în os matur. În perioada de recuperare după adiție de os, există riscul apariției unor reacții adverse mai mult sau mai puțin severe. Unele sunt naturale, precum umflatura dupa aditie de os, în timp ce altele sunt în afara răspunsului fiziologic obișnuit și pot indica o complicație locală sau sistemică.
Știați că: Mașina de fabricat vată de zahăr a fost co-inventată de un dentist. Înainte de a fi vată de zahăr, dulceața pufoasă se numea „ață de zână”.
Implantul dentar poate fi inserat în aceeași zi în care se face adiția osoasă?
O adiție de os și implant în aceeași zi este posibilă, doar în anumite situații clinice. O astfel de abordare se aplică atunci când defectul osos este de tip moderat, iar stabilitatea primară a implantului poate fi asigurată prin ancorare în porțiuni de os nativ neafectat.
Cât durează intervenția de adiție osoasă?
Durata intervenției chirurgicale pentru o adiție osoasă este determinată de complexitatea defectului osos, de tipul de grefă utilizată și de tehnica operatorie aplicată. În cazul defectelor limitate, unde se utilizează grefe particulare și membrane resorbabile, timpul operator este relativ scurt. În medie, procedura se desfășoară într-un interval de 30 până la 60 de minute.
Cât costă operația de adiție osoasă?
Costul unei operații de adiție osoasă depinde de o serie de factori clinici și tehnici: volumul osos necesar reconstrucției, tipul materialului utilizat, suprafața de acoperire, utilizarea de membrane și eventuale sisteme de fixare (șuruburi, pini).
Adiție de os - Preț
Pentru o imagine detaliată asupra costurilor intervenției, consultați pagina de tarife a clinicii.
Recuperarea după adiția de os
Refacerea completă după o intervenție de augmentare osoasă presupune un proces lung, complex și etapizat, diferit de alte manopere stomatologice. Spre deosebire de extracțiile dentare sau de tratamentele endodontice, adiția de os implică remodelare tisulară profundă, vascularizare progresivă a biomaterialului introdus și transformarea sa în țesut osos funcțional. Perioada de recuperare se numără printre cele mai îndelungate din stomatologie, cu durate care ating și depășesc 6 luni.
Imediat după intervenție, pacientul tolerează exclusiv alimente în formă lichidă, semilichidă sau pasată, fără temperaturi extreme și fără presiune mecanică asupra zonei operate. În primele zile, vorbirea, masticația și igiena se desfășoară cu dificultate, iar umflarea zonei este frecventă.
Adiție de os - Posibile reacții adverse
Deși procedura de adiție osoasă este, în general, bine tolerată și are un profil de siguranță favorabil, pot să apară unele reacții adverse, specifice oricărei intervenții chirurgicale. Cele mai frecvente reacții adverse care pot să apară în urma unei adiții de os includ, dar nu se limitează la:
- – inflamație și edem localizat, mai intens în primele 48–72 ore postoperator;
- – durere de intensitate moderată;
- – sângerare prelungită, în special la pacienții cu tulburări de coagulare sau în tratament anticoagulant;
- – infecție locală, cu apariția de exsudat purulent, gust si miros neplăcut, posibile tumefacții recurente;
- – reacție inflamatorie cronică în jurul grefei, mai ales în cazul materialelor cu resorbție lentă sau instabilitate mecanică;
- – pierderea totală sau parțială a grefei osoase;
- – parestezie temporară, în special în zona mentonieră sau suborbitală;
- – reacții alergice locale (extrem de rare) la componente ale biomaterialelor sau ale anestezicelor utilizate.
Amprentarea se realizează printr-o tehnologie convențională, cu materiale pe bază de silicon de adiție, ori prin scanare intraorală digitală, care oferă o precizie micrometrică și elimină disconfortul asociat cu metodele clasice. Amprenta sau fișierul digital sunt transmise laboratorului de tehnică dentară, unde se va proiecta și fabrica structura protetică.
Întrebări frecvente despre adiția de os
De ce este necesară adiția de os înainte de implantul dentar?
Inserarea unui implant dentar necesită un volum osos suficient pentru asigurarea stabilității primare, condiție indispensabilă osteointegrării. Absența unei mase osoase compromite axul de inserție, înrăutățește distribuția forțelor ocluzale și crește riscul de migrare, fractură sau periimplantită. O adiție de os dentar ajută la refacerea formei și dimensiunii osului în zonele unde s-a pierdut, atât în grosime, cât și în înălțime. Astfel, se creează o bază solidă și suficient de mare pentru ca implantul dentar să fie plasat în poziția corectă.
Cât durează vindecarea după adiția de os?
Procesul de vindecare se desfășoară în mai multe faze distincte. Etapa inițială inflamatorie se încheie în aproximativ 72 de ore, fiind urmată de proliferarea fibrovasculară, care permite colonizarea biomaterialului de către celulele osteoprogenitoare. Formarea osului matur durează, în general, între 4 și 6 luni, în funcție de tipul materialului utilizat.
Procedura de adiție osoasă este dureroasă?
Intervenția chirurgicală de augmentare osoasă se efectuează sub anestezie, ceea ce elimină percepția durerii în timpul procedurii. Durerea postoperatorie este în general moderată și poate fi controlată eficient cu medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene și analgezice prescrise de către medic.
Ce se întâmplă dacă adiția de os este respinsă de organism?
Majoritatea biomaterialelor utilizate sunt biocompatibile și inerte, fără a exista riscul de a fi respinse, așadar fără risc de eșec adiție de os. Totuși, în cazuri rare, pot surveni complicații care pot determina instabilitate mecanică sau vascularizare insuficientă a grefei. În astfel de situații, particulele grefei pot să se resoarbă accelerat, iar formarea osului nou se oprește. În cazul în care adiția este respinsă, medicul va îndepărta zona compromisă, va decontamina chirurgical locul și va indica o perioadă de vindecare înainte de a efectua o nouă adiție osoasă.
Cât de sigură este intervenția de adiție osoasă?
Adiția de os dentar este o procedură cu rată de succes ridicată, de peste 90%. Succesul depinde de conformarea pacientului, selecția corectă a cazului și respectarea protocoalelor chirurgicale. Riscurile sunt rare, iar în general, dacă există complicații, ele sunt controlabile.
La cât timp după adiția de os se poate insera implantul dentar?
Intervalul optim între o adiție osoasă și inserarea implantului dentar variază în funcție de tipul grefei utilizate și de nivelul de regenerare osoasă observat la controlul imagistic. În medie, perioada recomandată este de 4 până la 6 luni. Autogrefele, fiind biologic active, permit inserare mai rapidă, în jur de 4 luni, datorită revascularizării rapide și a activității osteogenice proprii. Grefele xenogene sau aloplastice, cu resorbție mai lentă și osteoconductivitate predominantă, impun o perioadă de așteptare mai lungă.